Quartzul compozit are o structură internă mai omogenă și uniformă decât a pietrei naturale, făcându-l mai puțin poros (prezența rășinii influențează această caracteristică), dar mai flexibil și mai dur decât alte tipuri de piatră naturală. Aspectul neted al suprafeței și lipsa porozității accentuate îl recomandă ca fiind un material antibacterian, ideal pentru construcția blaturilor. Prezența rășinii din compoziția sa (în special cele din clasa poliesterilor) indică evitarea folosirii quartzului compozit în amenajările de exterior cu expunere directă la razele UV, protejând astfel intensitatea culorilor și efectul vizual al texturii, și păstrând caracteristicile de bază ale liantului (rășinii).

În comparație cu materialele din piatră naturală, suprafețele din quartz compozit trebuie ferite de contactul cu corpuri aflate la temperaturi extreme (foarte reci sau foarte fierbinți). Contactul cu astfel de corpuri este permis doar pentru o perioadă scurtă de timp, însă de preferat este ca suprafața să fie protejată pentru a nu se produce modificări de structură ale compozitului. De asemenea, din cauza prezenței mai multor compuși în structura materialului trebuie verificat ca în cazul placărilor să existe compatibilitate între structura compozitului și adezivii folosiți (în special cei pe bază de ciment).