Cuarțitul este o rocă metamorfică, fiind alcătuită parțial sau integral din cuarț. În marea majoritate, cuarțitul este considerat sandstone metamorfic.

Trecerea de la sandstone la cuarțit se face gradual. Modificările de ordin mineralogic sunt minore. Cuarțul, principalul constituent al sandstone nu se transformă în alte minerale, ci se cristalizează în timpul metamorfozei. Aspectul original granulat al sandstone se pierde în mod variabil. Anumite tipuri de cuarțit sunt asemănătoare cu sandstone, dar mai compacte, iar altele sunt complet recristalizate astfel încât toate caracteristicile distinctive, cum ar fi fosilizate sau textura originală sunt anulate și spatiile dintre granule dispar. Este dificil de precizat unde se face exact diferența dintre sandstone și cuarțit. Unele mostre clasificate drept cuarțit de unii geologi, pot reprezenta sandstone cimentat pentru alții.

Un alt mineral comun pentru sandstone este hematitul cu oxid de fier. Acesta conferă culoarea roșie caracteristică sandstone și nici el nu este afectat de metamorfoză. Majoritatea celorlalte minerale nu pot tolera la fel de bine temperaturile și presiunile ridicate, putând da naștere unor tipuri de cuarțit cu conținut mineral, cum ar fi: mica, silimanitul, distenul (minerale argiloase metamorfice), piroxenul și amfibolii (diopsid, tremolit sau dolomitul metamorfic cu siliciu din sandstone, wollaastonit sau cimentul calcitic pur metamorfic și siliciul) și multe altele. Sedimentele noroioase bogate în cuarț se metamorfozează și conduc la apariția șisturilor, din cauza abundenței mineralelor argiloase bogate în aluminiu. De regulă, cuarțitul este rezultatul metamorfozei dacă materialul sursă este sandstone relativ pur.

Cuarțitul este o rocă metamorfică destul de comună, deoarece sandstone protolitic este raspândit în aproape toate lanțuri muntoase din lume. În timpul procesului de formare a munților s-a realizat îngroparea în profunzime și metamorfoza asociată prin care sandstone se transformă în cuarțit.